Kedu.ro

Key education

Tipuri de copii - temperament şi atitudine

Publicat de

Personalitatea unui om este rezultatul dezvoltării unitare şi simultane a însuşirilor înnăscute, a deprinderilor învăţate în familie şi a celor dobândite sub influenţa mediului socio-cultural extern. Ea conferă fiecărei fiinţe umane trăsături unice şi o adaptare originală la universul înconjurător.

happy-family

 

În primii ani de viaţă, ai copilăriei (şi ulterior ai adolescenţei), copiii relaţionează cu două lumi, preponderent: cea a familiei - afectivă, protectivă, blândă şi cea a şcolii - mai amplă, exigentă, încărcată de promisiunile viitorului. Iar apoi urmează să intre în contact şi cu lumea socială extinsă, a comunităţii în care trăiesc. Pentru a asigura integrarea în mod reuşit a copiilor în viaţa socială, aceste medii educaţionale trebuie să se completeze şi să se susţină reciproc.

Medicul, psihanalistul şi scriitorul francez André Berge (Defectele copilului, 1968, E.D.P., Bucureşti; Les Défauts de l'enfant, Payot, 1968) a identificat mai multe tipuri de copii, în funcţie de temperament şi de comportare: copilul sensibil, copilul sociabil, copilul hotărât, copilul conştiincios. Pentru fiecare dintre aceşti copii, există nevoi specifice şi o atenţie deosebită ce trebuie acordată de familiile lor pentru a le asigura o dezvoltare armonioasă şi o bună educaţie pentru viaţă.

Copilul sensibil este timid, emotiv, tăcut, înclinat spre activităţi artistice şi spre lectură. Se simte bine într-un anturaj protectiv, are numai câţiva prieteni buni, este mai vulnerabil la instabilitatea familială. Se adaptează mai greu la situaţii noi, performanţele sale şcolare scad în condiţii de stres.
Un astfel de copil are nevoie din partea familiei de încurajări, de sprijin emoţional, de apreciere a calităţilor, de ajutor în luarea deciziilor. El trebuie implicat în sarcini variate, trebuie stimulat să-şi exprime gândurile şi sentimentele.

copil scari

 

Copilul sociabil este creativ, activ, dezinvolt, încrezător în ceilalţi, făcându-şi foarte mulţi prieteni. Îşi exprimă deschis sentimentele şi gândurile. Este sensibil la părerile celorlalţi şi vulnerabil la opinia grupului. Tinde să fie instabil emoţional. Iubeşte jocul, distracţia.
Trebuie sprijinit de familie prin crearea unui mediu primitor, cald, prin evitarea criticii lui în public, prin încurajarea sa în diverse acţiuni şi proiecte. Copilul sociabil are nevoie să ştie şi să i se arate că este iubit, că este apreciat pentru orice sarcină dusă la bun sfârşit.fetitza descoperind pestisor


Copilul hotărât are spirit de lider, tinde să caute să controleze situaţiile. Nu admite că poate greşi, profită de vulnerabilitatea celor apropiaţi. Spune ceea ce gândeşte în mod direct, fără să ţină seama de riscul că i-ar putea răni pe aceştia.
Este important ca un astfel de copil să înveţe să-şi accepte propriile limite, să tolereze diferenţele dintre oameni, să fie altruist, să cunoască numeroasele alternative existente în orice situaţie. Familia îl poate ajuta corectându-l cu tact, trasându-i sarcini precise, învăţându-l să manifeste compasiune faţă de semeni. copil skateboard

 

Copilul conştiincios este un bun organizator, preferă să lucreze singur, are un pronunţat spirit analitic. Dependent de aprecierea pentru performanţele sale, urmăreşte permanent să atingă standardele cerute, manifestă rigiditate comportamentală şi egoism.
Are nevoie să fie ajutat să descopere frumuseţea prieteniei, să îşi facă prieteni pe care să îi evalueze în funcţie de calităţile lor, nu în funcţie de performanţele atinse. Totodată, trebuie să-i fie canalizată atenţia şi către activităţi extraşcolare, creative, relaxante.  familie la pescuit

 

O familie adevărată încearcă, întotdeauna, să potenţeze calităţile copiilor săi, să le îndrepte deprinderile greşite, să-i sprijine să-şi descopere şi să-şi valorifice „talanţii”, împlinind astfel menirea de a creşte şi de a forma copii buni - copii fericiţi, sănătoşi, bine adaptaţi, morali şi pozitivi, ce vor fi, la rândul lor, părinţii de mai târziu.

Mai multe din această categorie: Calitatea de părinte »